De ce începe planul de mentenanță cu un declanșator
Planul de mentenanță preventivă pentru utilaje grele este regulamentul de lucru care stabilește dinainte ce intervenție primește fiecare utilaj și când. Fără plan, mentenanța se face fie după ce utilajul s-a defectat, fie atunci când își amintește mecanicul; de obicei, aceasta este cea mai costisitoare formă de mentenanță. Un plan bun răspunde clar la două întrebări: ce declanșează intervenția și cine ce face din momentul în care aceasta se declanșează.
Declanșatorul este unitatea de măsură care stabilește momentul mentenanței. La excavatoare, încărcătoare și buldozere se folosesc orele de funcționare; la camioane și autobasculante, kilometrii sunt mai relevanți. Schimbul de ulei hidraulic, schimbul de filtre și gresarea se repetă fiecare la intervalul propriu. Planul definește aceste intervale la nivel de program, nu la nivel de utilaj, apoi aplică programul pe utilaje.
Alegerea declanșatorului: ore de funcționare, kilometri sau calendar
Există trei tipuri de declanșatori, iar în majoritatea parcurilor de utilaje se folosesc toate trei împreună. Orele de funcționare arată cât a lucrat efectiv motorul și sunt cea mai exactă măsură pentru elementele supuse uzurii, cum sunt uleiul și filtrele. Kilometrii se potrivesc vehiculelor care circulă pe drum, pentru anvelope, frâne și cutia de viteze. Calendarul prinde, la utilajele care lucrează puțin sau sezonier, elementele care se degradează în timp chiar dacă orele nu s-au acumulat: furtunurile hidraulice, bateria, lichidul de răcire și componentele din cauciuc se uzează odată cu trecerea timpului.
Cea mai solidă abordare este declanșatorul dublu: pentru aceeași operațiune de mentenanță se definesc atât un interval în ore, cât și unul calendaristic, iar intervenția se declanșează la cel care expiră primul. Astfel, utilajul foarte solicitat este prins de ore, iar cel aflat în așteptare este prins de calendar. Planurile care se bazează pe un singur declanșator ratează, de regulă, unul dintre cele două capete.
Echilibrul dintre recomandarea producătorului și condițiile din teren
Manualul de mentenanță al producătorului este punctul de plecare al planului; intervale etapizate de 250, 500, 1000 și 2000 de ore se găsesc chiar acolo. Aceste valori sunt însă scrise pentru condiții normale de lucru. Într-o carieră cu mult praf, cu sarcini grele permanente, temperaturi ridicate, cicluri de lucru foarte scurte și combustibil de calitate slabă, intervalele trebuie scurtate. Filtrul de aer se poate colmata pe un șantier prăfuit mult mai devreme decât indică manualul.
Metoda practică este următoarea: porniți de la intervalul producătorului, notați starea pieselor scoase la primele intervenții și apoi scurtați sau păstrați intervalul în funcție de ce observați. Dacă faceți analiza uleiului, rezultatele sunt cea mai bună cale de a ajusta intervalul pe baze științifice. Decizia privind intervalul se păstrează în definiția programului, nu în memoria unei singure persoane; astfel, planul nu se schimbă atunci când se schimbă mecanicul.
Pașii de construire a planului de mentenanță preventivă pentru utilaje grele
La construirea planului se câștigă timp dacă se avansează program cu program, nu utilaj cu utilaj. Utilajele de aceeași marcă și același model folosesc același program; singura diferență este corecția intervalului în funcție de șantier. Ordinea de mai jos este suficientă pentru majoritatea parcurilor de utilaje.
- Împărțiți parcul de utilaje în grupe: utilaje grele, camioane, echipamente, instalații. Stabiliți tipul de contor pentru fiecare grupă.
- Scrieți programele de mentenanță pe marcă și model: denumirea operațiunii, intervalul, tipul de declanșator și lista pieselor necesare.
- Pentru fiecare operațiune, luați ca bază intervalul producătorului și notați corecția de teren.
- Atribuiți programul utilajelor în cauză sau întregii grupe; un utilaj nou intrat în grupă trebuie să intre automat în același regim.
- Introduceți pentru fiecare utilaj data ultimei mentenanțe și valoarea contorului la acel moment; altfel, primul declanșator se calculează greșit.
- Stabiliți pragul de avertizare: cu câte zile sau câte ore înainte de data mentenanței se transmite avertizarea.
- Stabiliți în scris cine urmărește tabloul de bord al mentenanței și cine închide comanda de lucru.
Datele de contor și pragul de avertizare
Un plan de mentenanță este la fel de bun ca datele de contor pe care se sprijină. Dacă valoarea contorului se introduce neregulat, declanșatorul în ore se activează târziu, iar utilajul continuă să lucreze peste intervalul de mentenanță. Pentru contor există trei surse: citirea automată din telemetrie, valoarea introdusă de operator pe teren și introducerea în masă din birou. Telemetria este sursa cea mai sigură, dar nu există pe fiecare utilaj; de aceea, disciplina introducerii datelor de pe teren trebuie să facă parte din plan. Definirea unei alerte separate pentru utilajele la care contorul nu a fost introdus de mult timp acoperă golurile.
Pragul de avertizare stabilește nu momentul în care se face mentenanța, ci momentul în care încep pregătirile. Dacă aprovizionarea cu piese durează câteva zile, pragul trebuie să sune cu cel puțin atâtea zile înainte. De obicei, pentru operațiunile declanșate de ore este suficientă o avertizare cu 25-50 de ore înainte, iar pentru cele declanșate de calendar cu 7-14 zile înainte; valoarea trebuie însă ajustată în funcție de durata de aprovizionare cu piese și de aglomerația din atelier.
Automatizarea comenzilor de lucru: de la plan la atelier
Planul singur nu face mentenanță; mentenanța o face comanda de lucru. Dacă la atingerea pragului comanda de lucru preventivă se deschide automat, planul devine independent de memoria oamenilor. La deschiderea comenzii de lucru, piesele necesare se rezervă din depozit, lista de sarcini se completează cu punctele de verificare, iar la finalizarea lucrării mecanicul înregistrează consumul de piese și orele de manoperă. Comanda închisă devine, în fișa utilajului, punctul de pornire al următorului declanșator.
Cât timp acest ciclu nu se închide, planul rămâne doar în calendar. Comenzile de lucru deschise manual pot fi uitate, pot fi deschise pe utilajul greșit sau pot primi un nou declanșator înainte de a fi închise. Automatizarea reduce aceste greșeli și păstrează istoricul mentenanței fără întreruperi; astfel, mentenanța întârziată, cea apropiată și cea planificată apar în fiecare dimineață într-o singură listă.
Pentru a vedea dacă planul funcționează sunt suficiente câțiva indicatori simpli: ponderea mentenanțelor făcute la timp în totalul mentenanțelor, numărul mentenanțelor întârziate și echilibrul dintre comenzile de lucru planificate și cele pentru remedierea defecțiunilor. Dacă în timp comenzile generate de defecțiuni scad, iar cele planificate cresc, planul funcționează. Citirea regulată a acestor indicatori în ședința lunară împiedică planul să rămână doar pe hârtie.
Cum face Reper Axis acest lucru
În Reper Axis, programele de mentenanță se definesc pe marcă și model; modul de declanșare se alege între contor, calendar sau ambele, iar comanda de lucru se generează în momentul în care ajunge primul prag. Pragul de avertizare este stabilit de companie, iar operațiunile programului se leagă de fișele pieselor din depozit. Valoarea contorului vine automat din telemetrie sau se introduce pe teren prin scanarea codului QR; pentru utilajul la care contorul nu a fost introdus de mult timp se generează o notificare. Tabloul de bord al mentenanței separă prin insigne colorate operațiunile întârziate, cele apropiate și cele planificate, iar programul poate fi aplicat întregii grupe de utilaje printr-o singură operațiune.