De ce este dificilă monitorizarea combustibilului pe șantier
Pe hârtie, monitorizarea combustibilului pe șantier este simplă: combustibilul intrat în rezervor, cel dat utilajelor și cel rămas în rezervor trebuie să se potrivească. În teren, însă, alimentările se fac noaptea, bonurile se pierd, cisterna mobilă trece prin mai multe șantiere, valoarea contorului nu se notează, iar la sfârșitul lunii soldul rezervorului nu coincide cu totalul alimentărilor. Nu se știe dacă diferența este pierdere naturală, eroare de măsurare sau sustragere, iar de obicei se trece la cheltuieli și subiectul se închide.
În majoritatea parcurilor, combustibilul este o categorie de cheltuieli mai mare decât mentenanța și piesele la un loc. De aceea, urmărirea pe litri este necesară nu doar pentru a prinde pierderile, ci și pentru a cunoaște costul real de exploatare pe utilaj. Urmărirea se construiește pe trei niveluri: evidența rezervoarelor și a pompelor, calculul consumului pe utilaj și analiza abaterilor.
Evidența rezervoarelor și a pompelor: pornind de la sursă
Primul pas este inventarul: rezervoarele fixe și cisternele mobile se listează cu capacitățile lor. Apoi se definesc trei tipuri de mișcări: alimentarea rezervorului de la furnizor, transferul între rezervoare și alimentarea utilajului din rezervor. Fiecare mișcare se înregistrează cu litri, data, rezervorul sursă și destinația. Când aceste trei mișcări sunt introduse complet, soldul rezervorului poate fi calculat în orice moment și comparat cu măsurarea fizică.
La înregistrarea alimentării unui utilaj trebuie să fie obligatorii două câmpuri: litrii și valoarea contorului din acel moment. Fără valoarea contorului, litrii nu spun nimic; calculul consumului se bazează pe diferența de ore dintre două alimentări. Scanarea de către operator a codului QR al utilajului în timpul alimentării și introducerea litrilor și a contorului este atât mai rapidă, cât și mai sigură decât strângerea bonurilor de hârtie.
Calculul litri pe oră per utilaj
Măsura firească a consumului este litri pe oră de funcționare la utilajele grele și litri la o sută de kilometri la vehiculele rutiere. Calculul se face între două alimentări consecutive: litrii dați se împart la diferența de contor dintre cele două alimentări. O singură alimentare poate induce în eroare; rezervorul poate să nu fi fost umplut complet sau alimentarea anterioară poate fi introdusă incomplet. De aceea, evaluarea se face pe media mobilă a mai multor alimentări.
Compararea are sens pe două planuri. Primul este istoricul utilajului însuși: dacă același excavator ardea luna trecută un anumit număr de litri pe oră, o creștere vizibilă luna aceasta arată că s-a schimbat ceva. Al doilea este grupa de utilaje: utilajele din aceeași clasă consumă asemănător la lucrări asemănătoare; utilajul care se abate constant de la grupă fie este exploatat altfel, fie are o problemă. Valorile din catalogul producătorului orientează la început, dar condițiile din teren diferă de catalog; propriul istoric este o referință mai sigură.
Compararea cu telemetria și pragul de abatere
La utilajele cu dispozitiv de telemetrie, orele de funcționare ale motorului și, de multe ori, consumul de combustibil sau nivelul din rezervor vin de la furnizor. Când aceste date se compară cu înregistrarea alimentării, se face reconcilierea: litrii din înregistrarea alimentării și consumul calculat de telemetrie sau creșterea nivelului din rezervor trebuie să coincidă. Diferența care nu se potrivește indică o înregistrare de alimentare eronată, combustibil care nu a ajuns la utilaj sau combustibil scos din rezervor.
Pragul de abatere stabilește ce diferență generează o alertă. Un prag prea îngust face ca fiecare eroare de măsurare să declanșeze alarma, iar alertele nu mai sunt luate în serios; un prag prea larg ratează pierderea reală. Calea practică este să țineți la început pragul larg, să observați câteva săptămâni distribuția reală a abaterilor și apoi să-l strângeți. Pragul trebuie gândit atât procentual, cât și în litri absoluți; la utilajul cu rezervor mic are mai mult sens procentul, la cel cu rezervor mare, litrii.
Detectarea pierderilor și a scurgerilor
Pierderile naturale trebuie separate de sustragere. Pierderea naturală provine din evaporare, vărsare, toleranța de măsurare și variația de volum cauzată de temperatură; este o diferență mică și regulată. Sustragerea, în schimb, este o diferență neregulată și mare, concentrată în jurul unui anumit rezervor, al unei anumite ture sau al unui anumit utilaj. Urmărirea diferenței dintre soldul rezervorului și totalul alimentărilor pe rezervor și pe perioadă arată unde se acumulează diferența.
La nivelul utilajului, două semne sunt importante: creșterea bruscă a consumului și diferența mică de contor între alimentări. Litri mulți înregistrați pe un utilaj care pare să fi lucrat puțin pot indica faptul că combustibilul nu a ajuns la acel utilaj. De asemenea, defecțiunile la furtunul de combustibil și la injectoare cresc consumul; de aceea, alerta de abatere trebuie tratată întâi prin verificare tehnică, apoi prin analiză administrativă. Înregistrarea și închiderea alertelor face vizibil, retroactiv, ce a rezultat din fiecare abatere.
Metoda pas cu pas pentru separarea diferenței inexplicabile dintre soldul rezervorului și măsurarea reală este descrisă în ghidul cum se detectează pierderile de combustibil pe șantier; mai întâi separați eroarea de măsurare de pierderea reală.
Automatizarea pompelor și API pentru dispozitive: Reper Flux (în curând)
Integrarea cu pompa și API-ul dispozitivelor — de pe ce card, câți litri și când au curs — intră în domeniul produsului Reper Flux; în prezent, Flux este în faza „în curând”. Când automatizarea va fi activă, datele de alimentare vor curge direct de la pompă în înregistrarea Flux, iar cheia dispozitivului și împiedicarea dublării înregistrării la retrimitere vor fi gestionate în Flux. În acest strat, Reper Axis face consumul pe utilaj, valoarea contorului și analiza abaterilor; transferă litrii și contorul care vin din teren sau din telemetrie în costul utilajului legat de comanda de lucru.
Soldul de combustibil, mișcările rezervoarelor și procesul de aprovizionare se țin în Reper Mass. Când datele Axis și Mass sunt citite împreună, litrii din rezervor se compară cu litrii înregistrați pe utilaj; când Flux va fi în producție, sursa pompei se va adăuga în același tablou, cu eticheta sursei. Astăzi, pe șantierele fără pompă, operatorul introduce litrii și contorul prin QR; pentru automatizarea pompelor urmăriți foaia de parcurs Flux, iar disciplina consumului continuă să se construiască în Axis.
Cum face Reper Axis acest lucru
În Reper Axis, rezervoarele fixe și cisternele mobile se țin în inventar; alimentarea rezervorului, transferul între rezervoare și alimentările utilajelor se înregistrează, iar nivelul rezervorului se actualizează la fiecare operațiune. Operatorul scanează codul QR al utilajului, introduce litrii și valoarea contorului și alege rezervorul. Înregistrările de alimentare se compară cu datele de consum care vin din telemetrie; când pragul de abatere este depășit, se generează o alertă. Se urmărește raportul dintre litri și orele de funcționare pe utilaj și pe grupă de utilaje; utilajul care se abate de la propriul istoric intră în lista de alerte. Pentru rezervorul care scade sub nivelul minim se trimite o notificare. Automatizarea pompelor scrie alimentările direct, cu cheie de API pentru dispozitiv, iar la retrimitere nu se creează înregistrări duble. Cheltuiala cu combustibilul ajunge în raportul de costuri pe utilaj și pe proiect.